M-am intors mai proaspat, mai verde!

Februarie.... mult timp a trecut de atunci si totusi parca timpul se misca mai repede. M-am intors dupa o lunga pauza cu speranta ca fidelii mei cititori vor avea parte de subiecte frumoase si interesante. Este incredibil cum s-au rulat evenimentele pe plan national si international. Evenimente destinate parca sa fie comentate din plin pe toate posturile de televiziune, la toate radiourile, pe toate blogurile. Toate evenimentele au fost comentate si analizate la cald si toti stiu despre ele asa ca eu nu stau sa va mai plictisesc cu ele.
De fapt rar veti avea de citit despre evenimente tip DNA si altele. Vreau sa va bine dispun, sa va aduc subiecte de discutie cu prietenii... lucururi utile si de calitate.
Au trecut Sarbatorile de Paste, a venit primavara asa ca am schimbat si infatisarea blogului, l-am facut mai verde. Dupa cum am promis mi-am reparat bicicleta si am iesit la plimbare. In fiecare zi ma duc si vin de la serviciu pe bicicleta si oricand am ocazia ies cu bicicleta. Este un sentiment pe care il pierdusem de mult! Ai alt chef de viata, ai libertate in masura in care traficul ti-o permite dar este mult mai bine. Nu tu nervi, nu tu inghesuiala in autobuz, aer curat in limita posibilitatilor capitalei.
Daca stau bine sa ma gandesc am inceput sa devin un mic ecologist, economist (apropo, am terminat facutlatea si acum am titlul de Licentiat in Stiinte Economice dar nu e nevoie de aplauze) si culturist (in sensul ca am inceput sa citesc, sa imi dezvolt cultura). Mult bine fac ziarele care au demarat proiectul de distribuire a cartilor care au facut istorie in literatura. Acum mai nou s-au apucat si ei de scandaluri in legatura cu cine are drept de tiparire in privinta anumitor opere. Nu e frumos dar e sanatos pentru buzunarul cititorilor. Adevarul a anticipat corect atacurile Jurnalului National si a pus la vanzare cartea Enigma Otiliei la pretul de 8 ron in conditiile in care Jurnalul a demarat proiectul in aceleasi conditii initiale cu ale Adevarului. Ce pot sa zic, e o initiativa excelenta a celor doua ziare pentru ca suntem prea mult sufocati de televizor si calculator. La fel cum eu am recapatat placerea pe care mi-o ofera mersul pe bicicleta asa si fiecare om interesat de operele nationale si internationale a redescoperit placerea unei opere bine scrise si interesante. Fair playul nu prea poate exista in lumea presei dar nu e rau pentru ca asta inseamna competitie, iar competitia ne aduce noua o biblioteca vasta si foarte valoroasa.
Ne revedem maine. Pana atunci va doresc lectura placuta si un inceput de primavara excelent.

Nemultumitului i se ia darul...

S-a luat zilele acestea o decizie demna de laudat dupa parerea mea. In aceasta perioada dificila este o initiativa buna. Statul a decis ca pensionarilor cu venituri sub 600 lei sa li se compenseze medicamentele in proportie de 90% in limita a 300 de lei. Nu este deloc rau in conditiile in care traiul multor pensionari depinde de aceasta pensie. Sa nu omitem raportul alarmant de aproape 2 pensionari la un muncitor! Sa nu omitem faptul ca foarte putini au forta de munca in continuare si pot sa obtina venituri suplimentare. Sa nu uitam ca mai nou statul a decis ca pensionarii cu activitati suplimentare sa aleaga intre pensie si venitul suplimentar! Asadar statul are grija in ghilimele sa echilibreze bunele cu relele. Cand ne iau bani gasesc o modalitate sa ne ia ochii pentru a inchide ochii... Din pacate multi inchid ochii in mod real.
Pentru a supravietui in mod decent, un pensionar ar avea nevoie de aproximativ 1000-1500 de lei pe luna. Cu 600 de lei nu vad cum ar putea sa traiasca decent si sa se ingrijeasca de sanatatea lui. Bineinteles aici ma refer la cei care au pe cartea de munca minim 30 de ani de activitate. Aceia sunt adevaratii pensionari. Si bineinteles cei pensionati pe caz de boala... legal!
In concluzie pot sa spun ca este o decizie de bun simt cea luata de stat si care poate fi startul unei campanii logice...
Am vazut in articolul citit multe reactii ale cititorilor, iar 90% sunt acuzatoare. Sa fim seriosi! Suntem obisnuiti de mult timp sa judecam statul pentru nelegiuiri pe buna dreptate si suntem de asemenea obisnuiti sa sarim la gatul lor cand iau astfel de decizii. De ce? Pentru ca vrem mai mult... Fratilor dar daca nu dadeau deloc continuam cu criticile initiale. Sa zicem mersi ca se intampla asa... sa ii criticam in continuare pe celelalte teme ca cine stie cat tine minunea asta. Poate isi aduc aminte de proverbul din titlu...

Chiar pana la sfarsitul lumii?

Uite ca am ajuns si in ipostaza de a imi pune aceasta intrebare. Pe zi ce trece observ ca foarte multi iau in serios acest aspect. In diverse moduri si prin diverse mijloace. Totul se face pana la sfarsitul lumii. Si parca unii isi doresc sa apropie mai mult marele eveniment... daca el exista.... dar credeti ca asta e o problema? Nuuu, e doar chestiune de timp pentru ca ce nu exista, fie el bun sau rau, va fi inventat in curand. Am dreptate?
In cautarea unui subiect demn sa se alature cafelei de dimineata am avut placerea sa dau peste o informatie care absolva statul roman de foarte multe inuraturi si trimiteri la origini.
Mai nou Uniunea Europeana a scos din joben o idee la fel de creata... (a se citi creatza cu t de tap). Cati dintre voi au auzit de Skype? Este o modalitate de dialog cu oricine de pe planeta care dispune de o cutie cu componente it, un ecran, tastatura, mouse si un fir infipt in mufa placii de retea. Este un fel de yahoo dar mult mai performant pe partea de conversatie audio si video. Am tot respectul pentru el. Ei bine Uniunea Europeana incepe usor sa renunte la toate ideoligiile libertatii, intimitatii, drepturilor omului si lista poate continua pana cand blogul meu nu va mai exista... Ei doresc sa se inregistreze toate convorbirile de pe Skype sau mai bine spus sa poata dispune ei de ele. Motivul? Parca l-am mai auzit pe undeva: "sa reducem caile de comunicare si sa combatem elementul terorist sau rau-facator". Sincer va spun ca de cand am inceput sa scriu despre acest subiect tusesc de moarte ca si cum m-am innecat... de atata prostie.Pai bine ma teroristul ala e atat de tampit incat sa comunice prin Skype? Sunt sute, mii de softuri internautice prin care pot comunica si care nu sunt cunoscute decat de un numar foarte, foarte, FOARTE mic de persoane.

Hai sa presupunem ca discuta unii pe Skype unde sa puna bomba... pai aia sunt doar niste gainari care lucreaza individual sau niste gainari un pic mai mari care sunt la primul nivel de importanta dintr-o organizatie terorista. Doooaaammnneeee!!! Mare ti-e gradina dar problema e ca ai facut gardul mic si sar inauntru toate fenomenele care se autointituleaza intelectuali.
Spuneti-mi si mie un lucru si cu asta cred ca am lamurit toata problema. Se stie clar ca nu de ieri se asculta si se intercepteaza telefoanele in toata lumea, acum o mai fac si legal... Au descoperit ceva americanii dupa atacul de la 11 septembrie??? S-au dus calare in Iraq si au dat la gramada poate, poate da de cine trebuie... Sau au facut asta de spectacol si pe autori ii are la degetul mic si ii pastreaza ca cine stie? Regimul comunist inca are radacini in lume...

De ce mai avem simtul dreptatii? (2)

Continuam subiectul propus zilele trecute cand v-am promis ca discutam si din punctul de vedere al partii judectoresti si a statului...
Decizia judecatoriei a fost una bizara in opinia mea. Sa zicem ca despagubirile acordate vaduvei si fiului persoanei decedate sunt acordate corect. Ce nu inteleg este amenda de 5 milioane de dolari. Pai hai sa facem un calcul. Philip Morris functioneaza pe baza unei autorizatii si a unor documente avizate de stat, de organele statului. Ca atare activitatea companiei si modalitatile de productie sunt in conformitate cu cererile statului. Deci producatorul de tutun in principiu respecta legea. Atunci de ce se da amenda unui producator de tutun pe o tema legata de efectele tutunului in conditiile in care ei au dat aprobare de functionare companiei???
Se poate creea un precedent in miile de dosare inainte la judecatorie pe aceeasi tema si rezultatul poate fi dezastruos pentru producatorul de tutun. Nu neaparat din punct de vedere financiar cat din punct de vedere al impactului legat de imaginea companiei. Asta imi miroase a incercare de ingropare a producatorului de tutun. Uitati-va la Danone unde pe buna dreptate au fost amendati si retrasa din circulatie o gama de produse nocive pentru organism. Se mai intinde toata lumea la rafturi numai dupa Danone??? Eu nu cred... ma intreb cat au cheltuit acestia dupa acest episod pentru remedierea imaginii...
Asadar producatorul de tutun se afla in fata unei situatii foarte delicate si pe marginea prapastiei. Daca avocatii companiei nu castiga recursul imaginati-va ce se poate intampla... Nu zic ca nu ar fi rau ca acest tip de activitate sa fie radiat din viata sociala dar nu in acest mod!!! Se fac anumite abuzuri. Asa ca ce ne ramane este fim foarte atenti pe unde mergem, ce vorbim si ce activitati depunem si mai ales pe cine incurca activitatile astea din punct de vedere al autoritatilor. Pentru ca de gandirea lor trebuie sa ne temem mai mult decat de atacul armat al unui dement pe strada.

De ce mai avem simtul dreptatii???

Ne reintalnim dupa mult timp cu un subiect care in principiu nu isi are rostul in acest conglomerat de compromisuri ale societatii.

Azi dimineata m-am trezit devreme sa duc fetita la gradinita si apoi m-am asezat cuminte la birou pentru a citi stirile pe net. Primesc pe mail o stire in care se anunta ca un mare producator de tutun din America trebuie sa plateasca daune de 8 milioane de dolari unei doamne vaduve. Hai sa dam click ca m-a facut curios...
"SUA: Producatorul de tigari Philip Morris, condamnat la plata a 8 milioane de dolari pentru moartea unui fumator.
Producatorul american de tigari Philip Morris SUA a fost condamnat miecuri de un tribunal din Florida la plata a opt milioane de dolari, la capatul unui proces intentat de vaduva unui fumator care a murit de cancer la plamani." (http://www.9am.ro/)

Citesc mai multe detalii dar cu cat ma afundam mai mult in subiect cu atat imi pierdeam interesul. De ce? Pentru ca acest subiect creeaza o tema mascata si usor generalizata. Rezulta un sentiment de dezgust total!

Doamna vaduva a dat in judecata producatorul de tigari cerand daune incredibile in valoare de 130 de milioane de dolari!!! Pe sistemul "sa nu murim degeaba"... Sunt de acord cu faptul ca multe lucruri din lumea asta sunt nocive, periculoase care produc multe victime colaterale.

S-a judecat cazul si s-a dat verdictul: persoana decedata detine 58% din culpa decesului sau. Si stabileste o despagubire de 3 milioane de dolari acordata familiei si o amenda de 5 milioane de dolari. OAU!!! Mie mi se pare o aberatie totala! Sa o luam logic... mai intai vom simula un dialog cu persoana decedata:

"Mai mortule, tu fumai da?", "DA!", "Cam cat fumai tu, mortule?", "Pai nu mult, vreo 3 pachete pe zi..."(o, DOAMNE, mare ti-e gradina), "Mai mortule, te-a obligat cineva sa fumezi?", "NU", "Vrei sa spui ca producatorul de tigari nu te-a obligat sa fumezi?", "Pai, cam da..."

Din punctul asta de vedere eu nu vad nici o vina a producatorului de tigari. Bineinteles ca nu cunosc toate datele cazului dar in prima instanta si ca axioma care nu suporta ignorare se ia in calcul faptul ca tu decizi daca fumezi sau nu...

A, ca producatorii de tigari insereaza in tigari anumite substante care iti pot creea o mai mare dependenta decat o poate face tutunul, de asta nu ma indoiesc... ca tutunul prin natura lui are pe frunza folosita la productie o subsanta letala... detalii! Toti ne revoltam si ne intrebam de ce s-a ajuns aici dupa ce ii ajutam sa ne faca asta. Este dreptul hotului sa sune la usa si sa vada daca ii deschide cineva fara sa vada cine e.... nu? NOI, facem ceva ca sa oprim toate astea? Vom discuta mai tarziu sau poate maine despre subiect pentru ca mai este de discutat. Si ca sa va tin la curent vom discuta despre dialogul cu judecatorul, cu autoritatile... deschidem aspecte care vor ustura un pic... Pana atunci va spun un singur lucru:

Subiectul de weekend (2)

V-am promis ca in dimineata asta ne intalnim la o cafea. Iata-ma aici. Cu o tuse nasoala, cu nasul in valuri si cu o durere de cap de care am scapat aseara...
Acum un an mi-a venit in minte o dorinta la fel cum ii vine unui copil. Eram din ce in ce mai convins ca vreau un papagal. Era dorinta mea cea mai arzatoare. Intr-o zi, iubita mea a venit acasa cu o colivie in care se afla un pui de perus. Simpatic rau!!! Unul buflei ca mine, cuminte din cale afara. Singura problema a fost cand am stat si l-am studiat in ziua aceea. Am observat ca era foarte abatut si nu a mancat nimic toata ziua. Am hotarat sa mergem sa il schimbam. Imi era teama sa nu fie bolnav si nu vroiam sa moara la mine. M-ar fi durut enorm. Asa ca am luat altul. Era mai salbatic, nu statea sa il prinzi si ii placea sa stea pe plasa de la geam sa cante cu pasarile de afara. Era si microbist... cand ma jucam FIFA pe calculator el se aseza pe dulap in spatele meu si ramanea fixat in pozitia racheta pana cand inchideam jocul. Cand dadeam gol se bucura. Numai ca intr-o zi plasa nu era legata si el a fugit pe geam. Eram foarte trist. M-am dus si am luat un alt pui. Ei bine pe acesta il am de atunci. Sanatos, frumos, galagios si inteligent. E o splendoare!
Comunic cu el incredibil de bine. Cand ii este foame se duce pe colivie chiraie la mine pana cand ma uit si pe urma imi arata ca nu are mancare. Odata cand ii era sete s-a asezat pe sticla de apa minerala, iar a chirait la mine si incerca sa deschida sticla! Ca sa nu mai spun ca aveam ora de enervare. Ii placea seara cand era in colivie, in care intra singur, sa ma provoace sa bag degetul intre gratii sa ma muste. Da din cap ca nebunul... Ce sa mai este un papagal deosebit. De la un timp incepuse sa se joace cu papagalul de plastic din colivie. Imaginati-va cum ar fi sa aveti un papagal nebun ca al meu sa puna un piciorus pe papagalul de plastic, asta dupa ce il duce pe craca pana la marginea coliviei, si sa inceapa sa il loveasca de zabrele. O feerie de zgomot. Avea si momente tandre... il spala, ii soptea la ureche, avea momente cand se infoia si la iubita mea... dar numai cand nu eram eu atent. Asa ca am decis ca Paco merita un cadou de Craciun. Si astfel in viata lui a aparut Fifi. O nebunie de cand a venit ea. Sunt numai impreuna si fac un scandal monstru. Ei sunt relaxarea mea de acasa! Am o viata destul de frumoasa... Pana sa vina Fifi am reusit sa il prind pe Paco in febra talentului muzical si al dansului pe lustra... locul lui preferat. Va las in compania unui show de zile mari si va astept luni cand ne vom intoarce la subiecte mai serioase. Inca ceva inainte de a viziona filmuletul mergeti in subsolul paginii si opriti radioul...

Subiectul de weekend

Ieri am fost in pana de idei datorita sindromului de relaxare preconcediala... Am intrat in concediu de odihna si sper ca asta voi obtine. O sa am grija sa imi reincarc bateriile, sa scap de raceala si sa ma pregatesc bine pentru licenta din 17 februarie.
Sunt bucuros sa vad ca v-am starnit interesul prin subiectele postate. Le multumesc celor care si-au exprimat consideratia legata de subiecte si sunt bucuros sa vad ca multe din subiecte au avut un caracter interesant. Subiectul de azi este unul pilot al sfarsitului de saptamana. Sambata va voi delecta cu un subiect format din doua parti pentru ca va fi destul de lung dar atractiv. Prima parte va aparea in dimineata fiecarei sambete. A doua parte va aparea seara tarziu in nocturna rezervat pentru cafeaua de duminica dimineata... asta pentru cine are rabdare pana atunci.
In acest weekend o sa va spun cate ceva despre mine... Nu cred ca aveti de ce sa fiti nemultumiti pentru ca daca ar fi sa spun toata povestea mea... m-as intinde ca serialul Tanar si Nelinistit! Nu ca n-as fi... Dar cine nu este?
Ati auzit de Po? L-ati vazut? Daca nu, va recomand cu draga inima filmul Kung Fu Panda. Ei bine de ceva timp colegii de serviciu mi-au atribuit aceasta porecla. Totul a inceput cu cantarul din rampa de aprovizionare a hotelului... a continuat cu povesti si discutii deontologice si comice la locul de fumat... Asta era inainte de a aparea filmuletul numit recesiune financiara mondiala. De atunci apar intrebarile gen... o sa luam prima de Craciun? Cu emotii mari aceasta am obtinut-o. A doua zi ce credeti ca se discuta prin colturile hotelului? Exact! O sa se mareasca salariile la inceput de an si o sa ne dea prima de Paste?
Dupa aparitia filmului Kung Fu Panda m-am intalnit cu un coleg prin receptie care pret de cateva secunde m-a studiat atent (nu in sensul legii 200) si mi-a spus: "Tu semeni cu Po!". "Cu cine?"

Dupa aia m-am uitat la film... Am si eu o rugaminte ca m-am uitat de 3 ori la film si imi vin sa cer drepturi de autor americanilor. Au facut o animatie cu mine fara sa stiu. O sa zic si eu ca Dolanescu "e furaciune!". Va pun doua poze si va rog sa imi spuneti daca se observa vreo deosebire? Va dati seama cine e Po si cine sunt eu? De atunci sunt Po de la Security.









Faza cea mai tare s-a petrecut intr-o zi cand eram in camera de securitate cu 2 colegi. Radeam de se auzea pana in receptie. Bineinteles ne uitam pe trailerele de pe youtube si faceam o paralela cu realitatea... daca eu sunt Po, maestrul cine e? Adversarul meu teribil cine e? Partea cea mai frumoasa era cand Po a cazut cu fundul peste fata tigrului... atunci a fost apogeul rasului. Din gluma in gluma... cand suna telefonul la noi trebuie sa respectam eticheta si raspundem cu numele nostru mic si "security". Intre ras si durerea de burta a sunat un telefon. Colega mea din inertie a raspuns cu lacrimi in ochi de la ras si a spus ferm si convingator: "Po security" Reactia? Tigrul s-a speriat si a inchis telefonul.

Toate astea au o parte buna si o parte mai putin buna. Se spune ca prea mult ras la locul de munca si crearea unor subiecte hilare in mod repetat sunt semnale ca trebuie sa schimbam urgent ceva. Jobul asta ne streseaza. Dar cum noi suntem un popor al glumelor reusim sa evaporam acest stres; cel putin stresul de suprafata.
Nu va mai tin mult... eu ma duc sa mananc ceva si sa ma pregatesc de invatat. Va las cu pozele si cu sondajul. Chiar sunt curios... Pe seara va veni si partea a doua... Vreti sa vedeti distractia de care am parte acasa? Ei bine atunci veti primi in dar si un filmulet... Va astept maine dimineata cu cafeluta in fata calculatorului sa ne delectam cu partea a doua. Mai multe despre viata mea nu o sa va mai spun pentru ca nu asta e scopul blogului meu... Mi s-a parut corect ca macar o data sa facem cunostinta cat de cat... Si nu uitati de maxima zilei....